joi, octombrie 08, 2015

Mama lui de înțărcat!

8 oct 2015, ziua in care am spus gata, gata, nu mai pot! Din luna mai ma chinuiam cu ranile si cu inflamatiile la sanul stang, pana am descoperit Compresele Multi-Mam! Cu ajutorul lor am putut sa mai alaptez inca un pic, fara prea multe griji in privinta durerii! Pana cand...au aparut caninii. Deja sanul drept e atacat direct si de cate ori o pun la san, simt ca-mi ia foc sanul! 
Azi, in schimb, am zis gata! 
A fost groaznic! La somnul de pranz a plans neincetat o ora, cu inecat din cauza sughiturilor si cu trantit, rostogolit si privirea specifica de-ti patrunde direct in suflet: esti o mama rea! Am plans odata cu ea, fiind pur si simplu invadata de un sentiment de vinovatie! Eu ii faceam asta ei....!!!!!
A adormit in cele din urma in bratele mele, plimbandu-ma cu ea prin camera, printre suspine! 
Fix dupa o ora jumate, s-a trezit cu gandul la san! Am refuzat-o, a inceput iar sa planga ca din gaura de sarpe, dar nu pt la fel de mult timp ca prima data! 
A rezistat 8 ore pana la urmatorul somn, fara sa ceara macar o data sân! 
Pe la 20 si-un pic, m-a luat de mana, m-a dus in bucatarie la scaunul ei de masa. In timp ce-i dadeam sa manance a adormit in scaunel! Ca niciodata!!! 

Acum 20 minute s-a trezit din somn, si ca-ntotdeauna m-a tras spre ea, ca sa poata sa se urce peste mine, la sân! Eu, in schimb, am luat-o in bratele mele si-am inceput s-o legan! Fara nicio suparare din partea ei ( nu gasesc alta expresie) a adormit inapoi, sprijinindu-si mana de sanul meu drept! 
Sa vedem in seara asta ce va fi....si maine...si poimaine...
9.10.2015 s-a trezit cu gandul la san, plangacioasa, dar nu foarte tare! S-a dat jos din pat si s-a servit cu un biscuit! Am mers in bucatarie si a vrut in scaunelul ei, unde a mancat! Mai tarziu, dupa vreo 6 ore, imediat ce i-am schimbat pampersul a si adormit! 
Apoi, seara, a rezistat pana la 2 noaptea si a comentat un pic! Mi-a ridicat un pic bluza si s-a uitat la mn ca si cum ar cere voie. I-am spus ca nu se mai poate si sa ma inteleaga asa cum am inteles-o si eu pe ea de multe ori! S-a lasat pe spate si si-a scos sosețelele una cate una, suparata! Dupa care mi le-a dat mie s-o incalt la loc! A mai avut o incercare, si la fel, iar si-a scos sosetele, si asa a ramas! S-a lungit langa mine, a marait un pic, s-a pus pe burta si a adormit! 
10.10.2015 s-a trezit bine, zambitoare si vorbareata pe limba ei, dar in scurt timp a devenit mofturoasa! I-a trecut repede si s-a dat jos din pat, la joaca! A mancat un biberon de 6 unitati de lapte si putina friptura dupa vreo 2 ore! De doua ori m-a dus la scaunel, prima data i-am facut banana cu avocado, iar a doua oara am incercat sa-i dau ce mai aveam prin casa, putina ciorbica, dar a luat decat 3-4 lingurite! 
Ne-au vizitat si alde Ramo si imediat ce au plecat a vrut in brate, iar in 2 secunde a adormit, fara sa ceara nimic, decat bratele mele☺️! 

luni, iulie 27, 2015

Si premiul catre cea mai stupida regula...merge catre:

Uf, ce-as vrea sa ajunga SCRISOAREA ASTA DESCHISA la cine trebuie, cui ii e adresata si cine ar putea sa faca ceva in sensul asta! 
Domnule manager sau doamna dr sef de sectie al Spitalului Judetean de Urgenta Calarasi, nu stiu care din voi doi, pentru ca tot timpul ni se spunea ori de unul, ori de celalalt, nu stiu de ce, vi s-a pus pata pe sectia de Pediatrie!!! Mda! Vi s-a pus pata! Stiu cum e, asa patesc si eu, mi se pune pata pe ceva, chiar daca in secunda doi stiu ca nu e bine sau ca am gresit, continui, pentru ca nu vreau sa recunosc c-am gresit sau c-am facut-o lata! 
Domnilor, oricare dintre voi doi, cu respect, respect pentru ca ma uit aproape zilnic la Anatomia lui Grey si SPER CA ASA va petreceti si voi zilele si va dati la fel interesul pentru cei pentru care ati depus un juramant! Sa incep: noi, mamele, suntem niste leoaice! Da, niste leoaice! Venim pline de griji si de scenarii la ceea ce noi numim spital! Nu vrem sa ne lovim de frustrarile si imbufnarile altora. Nu iti place ceea ce faci? Nu te mai chinui! Ai o singura viata, schimba-ti slujba, pentru ca apoi, cand vei trage linie sa nu ai mai multe frustrari decat ai avut de-a lungul vietii si de-a lungul zilellor in care practici meseria asta pe care o urasti! Da, domnilor, venim in speranta ca acolo vom gasi intelegere, cooperare si mai ales grija pentru pruncul ce sufera! Dar nu, gasim exact opusul!! Nervi intinsi la maxim (as ruga, daca nu sunt produsi de mine, sa ne intelegem cu calm), porniri pe scandal si cearta ( atat iti trebuie sa intrebi cel mai normal lucru)! 
Stim, asa e in Romania, dar nu ma satisface raspunsul! 
Ideea cea mai geniala, a venit, iarasi, din partea unuia dintre voi ( ori unul, ori celalalt, asa se scuzau DOAMNELE INFIRMIERE, deci nu se stie sigur care), aceasta fiind aceea de a tine INCUIATA sectia de pediatrie! Sa stiti ca nu toate suntem monstri care-si parasesc pruncii!!! Nu! Majoritatea, si sper din toata inima sa va pot contrazice, nici nu putem sa plecam de langa ei cand li se pune o banala branula, asa cum ni se cere, pentru ca NU POT SA-MI PARASESC COPILUL! Vreau sa stie ca sunt alaturi de el, sunt acolo cu el si ca il tin de manuta cand plange din toti rarunchii, de frica, de groaza, de necunoscut sau de durere! 
Nu e asta motivul? Ok! Atunci schimbati stupiditatea asta de regula si spuneti personalului CARE ARE CHEIA ( pentru ca tot timpul umbli dupa singura cheie, cica) sa se permita intrarea a unui numar de 1 maximum 2 persoane la internat! Asta da regula!
Si nu, nici regula cu UȘA DESCHISĂ de la 07:00-07:30 dimineata nu e cea mai inspirata regula! Da' ce zic eu usa deschisa, usa descuiata dom'le...
Inchei prin a spune: cine sunteti dumneavoastra, sa ma tineti pe mine, inchisa cu cheia, intr-o institutie? 
Din nou, vorbim de scenarii...Doamne Fereste de altele si sa nu se gaseasca cheia THE ONE! Avem destule exemple...
O viata cat mai fara de frustrari va doresc...

marți, iulie 21, 2015

Spitalul sau prima experienta urata...

14 iulie 2015! Prima zi dintr-un sir de zile in care am fost pur si simplu cu moralul la pamant!
Dimineata, la 06 fara ceva, m-am trezit auzind-o pe Antonia tusind si icnind! In secunda 2, a vomitat! Am ridicat-o in bratele mele si am aplecat-o sa vomite in continuare, sa nu se innece! Of! Plansete de frica, de sperietura si de durere! 
Am strigat la Luci sa vina! Nu m-a auzit din prima asa ca m-am dat jos din pat cu Antonia si m-am pus pe marginea patului! A venit a doua tura de voma! Iar plans de frica, iar plans de teama de necunoscut si de durere! 
Am deschis usa si am ȚIPAT la Luci! 
A venit si el intr-un suflet, alaturi de ceilalți! 
Antonia era apatica si plangea intruna! 
La vreo 20 minute iar a vomitat si iar aceeasi experienta! 
Am plecat la camera de garda si ca de obicei, am refuxzat internarea la sectia de pediatrie pentru ca o feresc cat pot de tare de spital! A mai avut odata episoade de voma si i-au trecut cu injectia pe care i-au facut-o acolo, la urgente! In fine, am prins schimbul de tura asa ca toata lumea era cu fundu'-n sus! Am mers sus la dr sa o consulte: enteroviroza! 
Am primit reteta, si am plecat jos, pt injectie! As vrea sa-mi sterg din memorie imaginile cu ea, imobilizata de 5 insi, printre care si noi doi, pe burta, pentru ai face vaccinul! Plansete si tipete! 
Am ajuns acasa, veselie mare! Nici nu zici c-ar fi avut ceva! Pe la 10 a luat-o somnul si totul a fost ok! Insa, pe la 17, am ajuns iar la camera de garda cu aceleasi simptome! Normal, internarea a fost inevitabila, asa ca a inceput cosmarul! Cand a trebuit sa-i bage branula pt tratament si pentru analize a fost groaznic! Privirea ei ma acuza si imi cerea ajutorul in acelasi timp! Nimic nu o linistea! :(
Seara care a urmat a fost de-a dreptul nefericita! Perfuzii, tratament in branula, luat temperatura si multe multe suspine delasatoare de aer! Pur si simplu sufletul imi era sfasiat de durere numai cand ii priveam durerea si frica ei! 
A trecut marti, miercuri iar plansete la controlul doamnei doctor! Scaunele pe care le avea nu au convins-o sa ne dea drumul nici macar vineri, iar tratamentul cu siropul pentru asta, o faceau sa vomite! Nu era bine! 
Numai cand auzea usa deschizandu-se, incepea sa planga! Chit ca era infirmiera, chit ca era o alta mamica, ea plangea! 
Sectia era inchisa cu cheia, Dumnezeu stie din ce motive ale DOMNULUI MANAGER al spitalului din Calarasi! Deci, eram ca niste sclavi pe plantatie care trebuia sa cerem voie pentru orice iesire-intrare, chiar sa o si motivam! Nervii imi erau intinsi la maxim din cauza asta! 
Am petrecut weekend-ul acolo, cu tot cu frustrarile personalului, nu al doctorilor, ci al asistentelor si al infirmierelor, dar le inteleg, urmeaza ordinele si regulile, mai mult sau mai putin scrise! 
Am asteptat ziua de luni nerabdatoare si plina de speranta ca vom merge acasa! 
Normal, dupa consultul plin de plansete si suspine, dr Cotic ne-a externat, cu regim pentru inca o saptamana atat pentru ea cat si pentru mine, eu alaptand-o inca! 
Ieri, 20 iulie am iesit din spital si se vede diferenta in actiunile Antoniei! A mancat toata ziua, trebuia sa aiba ceva-orice la indemana sa roada sau se ducea la scaunelul ei de masa cand ii era mai foame! Azi, la fel!
Sper sa avem parte de cat mai putine experiente de gen! Doamne ajuta! 

duminică, mai 17, 2015

Grija de dantura

Ieri mi-am pus aparat dentar! Scump, foarte scump, dar macar e finut! Sper sa se merite efortul financiar cat si toata "durerea" asta! Dna dr a spus ca va dura un an toata treaba, asa ca abia astept sa vad rezultatul! E urat ca nu pot manca, asta ma deranjeaza cel mai tare! Nu pot musca din paine, din fructe, migdale!!!! Deja azi am inceput sa simt o tensiune foarte mare pe dinti si orice muscatura ma doare destul de tare incat sa ma las pagubasa! Pa-pa twix, mars, snickers, seminte, gumă de mestecat, ș.a! 

joi, aprilie 16, 2015

Înțărcatul...

Greu, greu cu înțărcatul! 
Exemplu: sunt o zi întreagă plecată de lângă ea, ajung acasă terminată de dorul ei și o vad cum fuge spre mine smiorcăindu-se, alintându-se! Mă topesc toată! Ce fac următorul lucru? Ei bine, o iau în brațe și o strang, o miros și o pup pe cap, pe gât și pe față, după care o pun imediat la sân! Și uite așa, stăm noi amândouă, in "unirea" noastră și ne creăm legătura puternică de alungăm orice dor, orice durere! 
Cum înțărcăm și copilul și mama? 
P.S nu am stat niciodată toată ziua fără ea, după max 2 ore se întâmplă asta! 

marți, februarie 24, 2015

Dragobete

Astazi, cand am realizat colajul pt dragobete, mi-a trecut prin minte tot ce-am facut si ce n-am facut in 10 ani de dragobete! 10 aaani! Un deceniu! Nu-mi vine sa cred! 

Noaptea...

Stim cu totii vorba aia: noaptea e un sfetnic bun!
Chiar asa? Chiar e? 
Intr-adevar noaptea visele ti se par mai realizabile, planurile mai usor de atins! 
Cand vine ziua insa, iarasi le rotesti pe toate partile; si atunci, intrebarea este...NOAPTEA chiar e un sfetnic bun sau doar un amplificator de sanse in van?

sâmbătă, februarie 21, 2015

50 shades...

Deci...incep cu deci, da! Deci...apar tot felul de articole scrie pe diverse siteuri de catre autori si autoare clar frustrati despre noul film "50 Shades of Grey", in care isi revarsa toaaate frustrarile pe relatia de tip BDSM pe care o au personajele! Ultimul articol pe care l-am citit scrie ca femeia supusa care isi doreste sa "salveze" barbatul incurabil de toate "relele", se sacrifica si este dispusa sa accepte orice din partea partenerului! 
Femeia mai scrie ca nici nu a putut citi cartea pana la final, a preferat sa vada filmul - prima greseala!!! A doua EI GRESEALA, si mare, e cum compara ea asta cu sacrificiul adus de ANA A LUI MANOLE! Ce mai asteptam...hai sa scoatem balada din scoli oameni buni, ca nu cumva elevele noastre sa nu gaseasca vreun Manole, respectiv vreun Grey pentru care sa se sacrifice! 
Chimia intre actori e adusa in discutie ca fiind nula: hmmm, femeia nu a avut parte de chimie si de fluturi pana acum! De fapt, "necitirea" cartii o face sa nu observe asta...
Mai spune ca prin BDSM, societatea intelege gresit romantismul si dragostea! Pffff, romantism in BDSM???? Dragoste mai ales...e sex in cel mai "adanc" sens....! Cred ca societatea pentru ea inseamna decat cele care sunt adepte BDSM-ului, adica cele care, normal, au asta ca un stil de viata! Pentru ca pana la urma asta este BDSM, un stil de viata a unora dintre noi! 
Concluzia femeii este ca nu ne-am nascut romantici, de aceea cu fiecare carte sau film pe care il vedem ne "educam" romantismul! Hmmmm....deci, din frageda pruncie vom avea grija ca copii nostri sa vada filme despre iubire si romantism, deci, nu le mai aratam noi ce inseamna iubirea pura si romantismul! Măi...măi...
De aici deduc faptul ca, normal, fiecare om percepe totul, oricum, in orice alt fel, in orice alte nuante (da, nuante)! 
Stiu, cum am mai zis, unora le plac comediile romantice, altora doar comediile! Unora le plac cele horror, altora celor pline de slow motion-uri ( si nu ma refer la Matrix), unora indie chiar...
In final femeia recunoaste ca si ea a fost una dintre Anastasiile pe care le tot critica! Deci, cred ca ea a avut parte de nenorocul de a da peste un BDSM-ist si atat, nu de un om de la care sa primeasca dragoste si atentie! Pentru ca, pana la urma, ANASTASIA asta primeste din partea barbatului pe care il iubeste si de care ESTE IUBITA! Plus ca tot ceea ce se petrece in dormitorul fiecaruia, fie ca e rosu, verde, galben sau gri..., cu canapea sau cu pat cu baldachin, ramane in dormitor! Las Vegas baby....☺️😉

Sursa foto: Flickr

sâmbătă, februarie 14, 2015

Bebe

Da, cu siguranta la al doilea copil voi sti mult mai multe decat am stiut acum, cu Antonia! Nu voi mai permite sa mi se ia copilul de la san pe motiv ca a stat destul: ea stie cand si cat sa stea, asta se numeste puseu de crestere si acolo se simte cel mai confortabil in lumea asta noua pt ea! 
Nu imi va mai fi frica s-al ating, sa-l spal, diversificarea va veni atunci cand trebuie sa se intample, adica dupa 6 luni, si...mai ales, stimularea lactatiei se va face numai si numai cu bebe la san, si asa, poate, nu va mai fi nevoie de completarea cu lapte praf!
Da, stiu...stiu ca stiu acum! Mult mai multe....

Sursa foto: Flickr

luni, ianuarie 26, 2015

Recompensa...

Urcam pe scara cu Antonia in brate si cu cumparaturile: iaurturile, laptele la bidon, reteta, etc! Si spun: of Antonia, ce grea te-ai facut mami! 
Raspunsul? S-a intors si m-a pupat pe gura! :))) m-a premiat pt "greutatea" ei! :)))

Despre cosmetice si nu numai...

marți, ianuarie 06, 2015

Degetelu'

De cateva zile, Antonia se joaca! Se preface ca ia cu degetelele ceva de jos si duce la gura ca si cum ar manca! Mai si plescaie pe deasupra! E tare comica cu degetelele alea mici ale ei, cum pretinde ea ca ar lua ceva si duce la gura! ☺️

36 luni pt 12 luni

Pățanie! Ce ti-e cu marimile din ziua de azi....
Cumpar un combinezon, cer pt 12 luni, cand il primesc raman paf, mic raaaau! Antonia la 12 luni are 9,6 kg, deci e bn! 
Zic sa-mi dea de 24! Ajung acasa....oare ce? Mic! Nu ajungea pana la maini! 
Ma intorc si il iau pe cel de......36 luni pt un copil de 12 luni! Ii vine perfect! 
Dar daca il luam de pe net??? Retur-tur-retur-tur-retur-bla bla bla....trecea codul rosu de viscol!!!! 😁😝

sâmbătă, ianuarie 03, 2015

De Revelion, an nou, si primul dinte...

Chiar in noaptea de Revelion, Antoniei i-a iesit primul dinte! 
Ma bucur ca am prins dăți importante pentru primele "achizitii" ale ei! 
De ziua ei, pe 17 dec 2014, chiar cand a implinit 1an, a mers singurica, iar revelionul 2014-2015 a prins-o cu primul dintisor! ☺️


De ce? Sau pt ce?


De cateva zile ma tot macina o intrebare, si mai ales un gand! Intrebarea: de ce? Gandul: oare se va intampla? 
DE CE inseala barbatii? 
OARE SE VA INTAMPLA si in relatia noastra, pe viitor? 
Asta ma macina, pur si simplu! Nu stiu de ce, dar cred ca este inevitabil in viata ca un barbat sa nu-si insele sotia! 
E prea mult timp in viata asta lunga, dar care este scurta! Deci, in viata asta luuunga, dar scurta, a fi dedicat 100% unei singure femei este imposibil?!?! 
I mean, cat de multa iubire si cat de mult devotament trebuie sa existe din partea barbatilor "vanatori" pentru o femeie? Se stie ca barbatii sunt vanatori si inseala din curiozitate si din placerea de a vana! Putine dintre femei inseala fiind "vanatoare"! Cele mai multe dintre ele inseala pentru ca le lipseste atentia si iubirea, pentru ca ceva e stricat in interiorul relatiei pe care o au deja! Eu una, as fi sincera si mi-as incheia o relatie care nu ar merge, pentru a incepe alta sau mai ales, pentru a avea parte de dragoste din partea altui barbat, daca barbatul pe care il am deja nu mai imi ofera acest lucru! 
Dar ei? De ce trebuie sa fie mereu : e barbat, asa-s barbatii...
Pusa in fata exemplului cred ca nu as uita, nu as ierta si nu as mai da nici o sansa! Pusa in fata faptului...practica omoara teoria!